Programul casei de bilete:
LUNI - VINERI: 10-13 | 16-19
şi cu 1 oră înaintea spectacolului
Tel: 0356-450.606, 0752-111.803
E-mail: ticket@tm-t.ro
Portrete
 
În pregătire
 


Trupa a fost consemnată oficial ca teatru profesionist, printr-un decret emis în 1953, în care se specifică că Teatrul de Stat din Timişoara va avea şi o secţie maghiară. Începând din 1957 se constituie ca teatru de sine stătător, urmând ca în 1990 să ia numele cunoscutului dramaturg, Csiky Gergely. Deşi 1953 este socotit, în genere, ca fiind anul din care activitatea teatrală de limbă maghiară s-a permanetizat în Timişoara, tradiţiile acesteia sunt mult mai vechi: secole de-a rândul, slujitorii Thaliei au beneficiat în oraş de o clădire pe măsură, în care au evoluat, pe rând, trupe profesioniste sau semiprofesioniste.

Lupta pentru menţinerea artei teatrale în zonă a îmbrăcat formele binecunoscute şi în alte zone ale Europei; teatrul de palat, de şcoală şi trupele ambulante au asigurat continuitatea în acest sens. Documentele atestă, discutabil în ce priveşte finele secolului XVIII, dar cu certitudine începând cu sec. XIX, turnee ale trupelor din Cluj, Budapesta, Székesfehérvár, Koşice, Miskolc. În funcţie de succesul avut, trupele amintite au jucat, uneori, săptămâni în şir în capitala Banatului. Date memorabile, în această privinţă, rămân anii 1825 şi 1827, când publicul timişorean a avut ocazia să vizioneze spectacolele Societăţii Naţionale de Teatru (întoarsă de curând de la Adunarea Naţională de la Bratislava), respectiv cele ale Societăţii Naţionale de Teatru din Transilvania. Clădirea din strada Szerb şi Arena din zona industrială au fost martore la succesul fulminant şi entuziasmul publicului, la reprezentaţiile tuturor trupelor importante din epoca reformei. Însuşi contele Széchenyi István a consemnat cu admiraţie dezvoltarea vieţii teatrale din Timişoara, în anii 1830. Deşi perioada imediat următoare eşecului revoluţiei din 1848-49, a însemnat o oarecare stagnare în evoluţia teatrului timişorean (cenzură, limitări administrative), în 1852 teatrul a renăscut în Banat: trupa de renume internaţional a lui Szabó József a recucerit prin calitate şi profesionalism, publicul din Timişoara. Începând cu acea dată, au fost reluate turneele diferitelor trupe oaspete, succesul (şi de casă) variind în funţie de disponibilităţile unui public uneori rezervat, dar şi în funcţie de repertoriul abordat şi calitatea interpretării.
 

A régi színházépület



Un moment memorabil în istoria vieţii teatrelor bănăţene a fost, când după doi ani de construcţie, în 1874 a fost inaugurat noul teatru, operă a arhitecţilor vienezi Fellner şi Helmer. Noua clădire, construită în stil neorenascentist a primit denumirea de Teatrul Frany Josef. Inaugurarea oficială a noului teatru a avut loc la 22 septembrie 1875, cu ocazia premierei cu piesa patriotic Prolog, scrisă de timişoreanul Csiky Gergely şi interpretată de actorii Teatrului Naţional din Budapesta. În clădirea impozantă, care a adăpostit pe lângă sala de spectacole, şi o sală de concerte şi de bal, un hotel, un restaurant şi o cafenea, au funcţionat le început două trupe de teatru: una de limba germană, alta de limba maghiară. La 1 februarie 1885, printr-o hotărâre a primăriei din Timişoara, trupa maghiară a obţinut titlul de teatru profesionist cu character permanent şi cu sediul in Teatrul Franz Josef. Epoca de maximă înflorire a teatrului maghiar din Banat a început însă din nul 1888. La acea dată, a fost semnat în accord între municipalitatea Timişoarei şi renumitul director de trupă Krecsányi Ignác. Momentul a fost hotărâtor în evoluţia şi profesionalismul activităţii teatrale timişorene: Krecsányi, împreună cu numeroasa sa trupă a montat, până în 1914 (anul pensionării sale) spectacole competitive la nivel european.

Căderea Imperiului, introducerea cenzurii, a noii impozitări discriminative, şi a noilor condiţii de concesionare au făcut ca, începând din august 1919, teatrul maghiar din Timişoara să intre într-o perioadă de declin. La toate acestea s-a adăugat incendiul din 1920, când clădirea teatrului a ars aproape în întregime, desfiinţând, practice, posibilitatea unei locaţii pentru spectacole. Lovitura de graţie a fost dată de noua lege a teatrelor, promulgată în 1921. Legea, discrimiatorie privind teatrele minorităţilor, a pus, practic, punct teatrului maghiar profesionist din Timişoara.

În perioada interbelică sunt consemnate spectacole sporadice ale unor trupe înfiinţate ad-hoc sau ale unor profesionişti veniţi din Arad, Oradea sau Cluj. Reprezentaţiile au fost găzduite, după posibilităţi, de Vigadó din centrul oraşului, Arena din zona industrială, Sala Vízkelety din Iosefin, sau de restaurantul Novotny din Elisabetin; începând cu 1928 au putut juca şi pe scena teatrului reconstruit.

În toți acești ani, dar și în pedioada postbelică, suprviețuirea mișcării teatrale a fost asigurată de sprijunul și dinamica asociațiilor de cartier și de breslelor meșteșugărești. În cadrul acestora au luat ființă trupe de amatori, a căror activitate a îndeplinit și un serios rol de misiune culturală. În felul acesta a putut să ia naștere Teatrul Popular condus de cântăreața de oper ă Kulcsár Juliska (1945), care, deși desființat în 1948, a reprezentat o verigă important în continuitatea teatrului bănățean.

Trupa înființată în memorabilul an 1953, s-a constituit din membrii Ansamblului de teatru de pe lângă Primăria municipiului Timișoara și din actorii trupei arădene, respective timișorene ale lui Jódy Károly. Primul director numit al noii trupe a fost regizorul Emil Josan. Inaugurarea festivă a avut loc la 3 mai 1953, în "Sala Mare", (sală de bal a fostei Városi Vigadó din centrul orașului), aceeași care deservește de atunci și până în prezent, cele două trupe ale teatrului maghiar și german. Întemeietorii - Balogh Piroska, Bakos László, Baranyi Béla, Bertalan Magda, Boka Erzsébet, Csengeri Ica, Dancsó Mihály, Hornok Rozália, Josan Emil, Kriszter Béla, Krizsán András, László Gyula, László (Kasnya) Ilona, Pataky Tibor, Péter János, Péter Anna (sufleur), Rappert Károly, Szabó János (costumier), Temesváry Gitta, Tóth János, Várady János, Zádor Böske - și-au onorat publicul nu doar la Timișoara, ci (aidoma vechilor "ambulanți") și în cele mai îndepărtate localități maghiare, riscând peripețiile drumului în căruțe, camioane și mici ambarcațiuni fluviale pe cursul Begăi.
 



Sigur că și repertoriul a trebuit adaptat "cerințelor epocii", dar pe lângă obligativitatea "realismului socialist" el conținea și capodopere ale dramaturgiei maghiare și universale. Saltul de calitate pe drumul revenirii la profesionalism poate fi semnalat odată cu a doua jumătate a deceniului cinci, respectiv cu venirea la Timișoara a regizorului Taub János și a tinerei echipe de actori Szabó Károly, Puhala Ernő (1955), Adleff Ingeborg, Fábián Ferenc, Sinka Károly, Szabó Lajos (1956), Balogh Éva, Jánó János. Taub János a fost, ca prim regizor, apoi ca director al teatrului (până în 1961) cel care a inaugurat perioada de renaștere a teatrului maghiar din Timișoara. Programul său de reabilitare, prin seria de montări ale clasicilor dramaturgi, a adus incontestabil renume și remarcabil succes teatrului. "A făurit un teatru, din nimic. A fost de ajuns un afiș lipit undeva, ca a doua zi să vină jurnaliști, actori, regizori, fani ai teatrului din toată țara să se calce în picioare la intrarea în sală. Un adevărat miracol peisajul vieții teatrale maghiare din Ardeal; o asemenea ascensiune rapidă și furtunoasă, un asemenea succes surprinzător, dar binemeritat a fost, până acum, fără precedent." (Bodor Pál - Felicitare de zi de naștere - de ziua lui Taub János, primul regizor, un adevărat profesionist și director al Teatrului din Timișoara). Numele lui Taub a devenit legendă, spectacolele sale au fost multiplu premiate. Spectacolul Montserrat, de Emmanuel Roblès i-a adus teatrului în 1957 premiile I, II și două premii III. Educatoarea și Medicul, ambele de Bródy Sándor au fost deasemenea spectacole premiate la nivel național. Producțiile Liliomfi de Szigligeti Ede, Metresa hanului de Goldoni, Școala nevestelor de Molière, Soldatul fără grai de Heltai, Bunica de Csiky Gergely, Discipolul diavolului de G.B. Shaw, Câinele grădinarului de Lope de Vega, Celebrul 702 sau Autorul moare azi de Alexandru Mirodan, au fost considerate cele mai bune atât de către oamenii de specialitate, cât și de public. Începând din 1963, repertoriul teatrului include, anual, și spectacole pentru copii și recitaluri. În 1965 a fost numit director actorul Sinka Károly, rămas în funcție până în 1990.

După ce, în 1969, spectacolul cu piesa Îngrijitorul de Harold Pinter, în regia lui Taub a însemnat o cotitură stilistică în activitatea trupei (la acea dată, întărită profesional și numeric), repertoriul include o varietate foarte mare de abordări teatrale.

Anii '70 au însemnat consacrarea definitivă a trupei timișorene; spectacole ca Banul Bánk de Katona József: (r. Tompa Miklós), Richard al II-lea de Shakespeare (r. Cseresnyés Gyula), Ivanov de Csehov (r. Taub János), Unchiul Vania de Csehov (r. Cseresnyés Gyula), Glembay Ltd. De Krleža (r. Mihai Berechet) etc. au câștigat aprecierea unanimă a criticii de specialitate. Epitetul supărător „al 6-lea" (teatru) a fost dat uitării. A urmat seria premierelor absolute, prin care teatrul maghiar din Timișoara s-a achitat și el de promovarea și susținerea dramaturgiei maghiare contemporane autohtone.

Anii '80 au însemnat și la Timișoara, ca peste tot în teatrele din țară, un repertoriu dependent de cerințele dictaturii comuniste și măsuri drastice de autofinanțare. Repercursiunile acestor îngrădiri pot fi sesizate atât în diluarea imediată și alarmantă a repertoriului (comedii ușoare, spectacole muzicale și de cabinet de o calitate îndoielnică, potpuriuri etc.) cât și în împuținarea bruscă a trupei, prin pensionări și prin plecarea din țară a majorității tinerilor actori.

Aceasta era situația și la finele anului 1989, când turnura politică din România părea să redeschidă noi perspective în viața teatrului maghiar din Timișoara. Teatrul și-a schimbat numele în Teatrul de Stat „Csiky Gergely", iar conducerea a fost preluată de un directorat format din Dukász Péter, Koczka György și Makra Lajos (fost director, Sinka Károly). Ulterior, după ce s-au mai calmat spiritele, la conducerea teatrului s-au aflat, pa rând, Makra Lajos și Szekernyés János. În iulie 1993 s-a organizat primul concurs pe post în istoria teatrului și a fost câștigat de tănărul actor, Demeter András.

Directoratul lui Demeter a debutat sub auspicii bune: eliberată de sub teroarea ideologică, noua mișcare teatrală maghiară începea să prindă contur, învățământul artistic era în plină reorganizare, numărul candidaților la universitățile de artă a crescut brusc. Condițiile reale ale noului peisaj teatral au fost foarte favorabile punerii în practică a tuturor proiectelor pe care și le-a imaginat. Trupa reîntărită și numeric, și calitativ a putut fi din nou prezentă în competițiile de anvergură. Hiatusul încă neacoperit, respectiv lipsa regizorilor și-a găsit rezolvarea prin invitarea și angajarea, pe termen limitat, ale unor artiști din țară și din Ungaria. În 1996-97 teatrul s-a îmbogățit cu încă un spațiu de joc, cu Sala Studio, loc de desfășurare ale spectacolelor experimentale.

Cu ocazia celei de-a 45-a aniversări (1998) a fost inaugurat un nou capitol în viața Teatrului Maghiar din Timișoara, prin prezentarea în premieră a dramei romantice Lorenzaccio, de Alfred de Musset, în regia lui Victor Ioan Frunză. Evenimentul a atras din nou atenția asupra trupei timișorene, care a continuat șirul spectacolelor remarcabile, prin cele două monodrame scrise de Raymond Cousse, Strategia porcului și Cu ochi de copil și piesa absurdă Lecția de Eugene Ionesco, Seria montărilor de prestigiu din această perioada a culminat cu Hamlet, în regia lui V.I. Frunză și scenografia Adrianei Grand, spectacol realizat cu prilejul celei de-a 55-a aniversări a Teatrului „Csiky Gergely". Includerea în repertoriul stagiunii a piesei Don Juan și Faust  de  C. D. Gabbe, montată de Alexander Hausvater, a reprezentat, de asemenea, unul din momentele teatrale importante ale perioadei.

În 2003 a apărut prima lucrare de istorie a teatrului din Timișoara, cu titlul de Állandóan változékonyan, a temesvári magyar színészet a kezdetektől máig (Mereu schimbătoare, actoria maghiară timișoreană de la începuturi până în prezent) (Editura Mentor, Târgu Mureș, 2003), scrisă de Darvay Nagy Adrienne.


Începând din 2001, programul repertorial reflectă și preocuparea pentru cei mai tineri spectatori: an de an, în fiecare stagiune au avut loc una sau două premiere de teatru de păpuși și/sau marionete, iar din 2008 au fost angajați, în același scop, actori licențiați în domeniu.

În martie, 2006 conducerea teatrului a fost preluată de actrița Szász Enikő. În scurta perioadă a directoratului său, Szász Enikő a obținut aprobarea municipalității pentru revenirea la titulatura Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely", a reintrodus (după o pauză de 20 de ani) regimul de abonamente la teatru și a inițiat primul festival teatral euroregional. În aceeași perioadă a fost organizat un workshop de coregrafie cu scopul instruirii în domeniu, a trupei de actori și modernizat profilul electronic al instituției.
Printre spectacolele de  referința din acel an, pot fi remarcate drama filozofică a lui Nagy András, Jurnalul seducătorului și opera rock István, regele de Szőrényi Levente- Bródy János.


Începând cu 1 decembrie, 2007 conducerea teatrului se schimbă din nou, postul de director fiind ocupat, prin concurs, de un artist distins cu numeroase premii (printre care și prestigioasele distincții Jászai Mari și Kovács György), actorul Balázs Attila. În istoria sa recentă, de 55 de ani, teatrul numără, prin persoana lui, al zecelea director.

Aceeași consecvența și rigoare profesională care l-au definit, ani în șir, pe actorul Balázs Attila, s-au dovedit a-l caracteriza și pe directorul Balázs Attila. Paralel cu activitatea sa de pe scenă, el a elaborat, ca director, un program managerial dinamic, făcând posibilă, pe aceasta cale, extinderea rapidă a sferei de relații interne și externe ale teatrului: s-au extins și permanentizat legăturile cu teatrele din Ungaria și Serbia, programul colocviilor teatrale euroregionale organizate de teatru a fost îmbogățit (iar numărul invitaților, extins) și s-a intensificat colaborarea cu regizori și actori de prestigiu, din țară și din străinătate. În programul inițiat de el, Balázs Attila nu a pierdut din vedere nici alte posibilități de diversificare a activității instituției: concertul susținut de Jose Carreras, oratoriul rock Missa Hungarica de Tolcsvay László și Tolcsvay Béla, întâlnirea cu regizorul Koltai Lajos și vizionarea filmului său Evening, etc., au însemnat instituirea unui standard cultural-artistic superior.
Mediatizarea rezultatelor profesionale obținute s-a concretizat nu numai prin participarea, la festivaluri de teatru, ale unor spectacole atent selecționate ci și prin organizarea unor turnee de anvergură, în marile orașe din Ardeal (Turneu în Transilvania 4-9 mai, 2009).
Trupa actuală a teatrului, alcătuită din artiști antrenați în permanență, este pregătită să abordeze un repertoriu variat, începând cu montările clasice și până la cele mai diverse abordări de avangardă: Raiul de Arni Ibsen (r. László Sándor /Novi Sad/), Cotton Wool de Ali Taylor (r. Barabás Olga), Rosencrantz și Guildenstern sunt morți (r. Victor Ioan Frunză). O provocare aparte au constituit-o cele două spectacole, unul de teatru-dans și celălalt, de teatru-imagine: Prometeu, realizat de coregraful Katona Gábor, respectiv Amor omnia, realizat de profesorii bulgari, Peter Pashov și Zheni Pashovan (spectacol distins cu premiul Thália, la ediția din 2009 a Festivalului de Teatru de la Kisvárda).

Pe lângă preocupările privind activitatea artistică-profesională a instituției, noul program managerial a inclus și asigurarea unei platforme tehnico-materiale superioare, în beneficiul teatrului: în 2009 a fost renovată Sala Mare, iar dotările de sonorizare și lumini, modernizate. Restaurarea în întregime a clădirii monument istoric, care adăpostește  în prezent patru instituții de cultură, face parte din proiectul de viitor apropiat, al municipalității Timișoara.

 

CONTACT
Str. Alba Iulia, nr. 2
300077 Timişoara, România
Tel: 0256-434.814
Fax: 0256-494.029
E-mail: office@tm-t.ro
Webwww.tm-t.ro
CU SPRIJINUL
PARTENERI MEDIA
Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timişoara este finanţat de Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
© Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely", Timişoara, 2018